esti sangerarea pacatelor mele

… de fapt, …, sunt, …, suntem.
- tu cine esti?
- tot eu.
- si eu.
- si scarba aia care ranjeste la noi?
- aia e iubirea.
- sparge-ma!
in zeci de cioburi sunt eu de zeci de ori.
daca ar exista, diavolul ar fi mandru de mine, …, de noi.
- si de mine!
- da. acum am sa va matur si-am sa agat in faianta o oglinda noua. adica ma intorc la mine.
sunt sangerarea pacatelor mele. dau pe dinafara cheaguri negre ce miros a libertate. nu ma mai impresioneaza nimic, .., poate iubirea. dar nici ea nu ma salveaza, …, poate doar ma sperie cat sa ma simt viu si sa fac diferenta intre mine si hasura stearsa plina de cheaguri din oglinda.

intrebare criminala

Intrebare: Ce te faci cand un necunoscut te informeaza ca ai sa ii dai bani?
Raspuns: fumezi o tigara.

- a trecut destul timp.
- cum adica destul? am raspuns eu incruntat. chiar nu intelegem sensul lui “destul” in afirmatia lui…
- destul timp de cand nu ne-am vazut. destul cat sa imi para bine ca te revad. destul cat sa ma opresc si sa te analizez. te-ai ingrasat un pic, iti sta bine cu parul tuns, ce mai faci omule?

am facut jumatate de pas inapoi. mi-am amintit prima delegatie la calarasi din primul job impreuna. era mai carunt, dar era el. aceeasi statura, acelasi zambet de vanzator, numai ca sincer de data asta. se citea in ochii lui progresul. cred ca era singurul mod prin care imi putea comunica succesul lui, .., prin lumina ochilor. n-a fost niciodata nevoie de cuvinte sa ne intelegem. nici macar cand ne minteam. chiar imi era dor de el, cel mai mult lipsindu-mi discutiile filosofice despre iubire, viata, moarte si oameni care se prelungeau cate 3-4-5 ore si pe care le asteptam cu zilele creand oportunitati de calatorit impreuna. ii placeau si lui afacerile la fel ca si mie, cu toate ca n-am plecat niciodata impreuna in vreo calatorie de afaceri pentru afacere in sine, ci mai mult pentru discutii. un om placut ce statea acum zambind in fata mea si ma lasa sa-i citesc din priviri povestea vietii lui..

—————————-

- nu poti sa ucizi ceea ce iubesti. pentru ca vezi tu, ceea ce iubesti te defineste. pentru ca esti ceea ce iubesti si te iubesti pe tine in aceeasi masura si in aceeasi gratie in care iubesti pe cei din jur. nu poti sa ucizi ceva ce te face sa zambesti cand te uiti in oglinda.
- poti. numai sa fie scurt.
imi era frica de ce urma. ma speria mai mult ideea ca fac ceva la care sunt bun si pe care o fac cu o mare satisfactie, dar in acelasi timp fac ceva ce pentru mine este ultimul lucru pe care as vrea sa il fac.

- nu pot. iti pun la dispozitie tot. fa-o singur. eu nu pot sa fac asta. trebuie sa fie o alta cale.
- nu. tu trebuie sa o faci. vreau sa o faci tu. nici macar nu trebuie. mi-ai promis. acum multi ani am vorbit despre asta. si vreau sa o faci tu. — aproape ca ii dadusera lacrimile aici. ma uitam in ochii lui si stiam ca ii promisesem. stiam fiecare cuvand din discutia aia..

- ma. iti dai seama ca tu vii la mine dupa mai bine de 8 ani si imi ceri lucrul asta dupa ce eu mai bine de 10 ani am crezut ca nu se va ajunge aici niciodata? nu imi poti face asta. sunt atatia care merita sa moara si fac tot posibilul.. dar nu tu. tu nu ai nevoie sa mori. se poate si altfel.. de ce? — mai ca imi dadusera si mie lacrimile. el se calmase pentru ca stia din tonul si privire amea ca cedasem si acceptasem ideea. zambea discret.

- hai. leaga-ma. sa mergi pana la cap. sau ma intorc si iti distrug si cealalta parte a creierului care inca mai functioneaza in tandem cu restul rasei umane… – m-a infuriat un pic tonul lui, dar stiam ca doar ma stimuleaza. mie imi tremurau mainile.

———-

l-am legat de scaunul metalic, am aprins o tigara, de data asta un parliament lights, preferata lui. am tras doua fumuri in piept unul dupa altul, i-am dat si lui sa traga, am scos seringa si i-am infipt acul in vena. m-am apropiat de urechea lui si impingand calmantul prin acul metalic i-am soptit:
- te invidiez. frate. sa-mi pastrezi un loc acolo unde ajungi.
a zambit in tip ce eu mi-am muscat buzele.

am ars din temelii cabana cu el inauntru, asa cum ii promisesem…
a iesit un mare CRASH

I am what I am

patru

e a doua oara cand ma suna disperat. e a doua oara cand ma suna la jumatatea noptii. probabil ca e urmarit, sau doarme cu usa deschisa si se trezeste ca in lacustra lui bacovia umed si infrigurat, speriat de animalele ce-l pot pandi spre pradare….
dar nu e problema mea. e a lui. si fac un joc din asta: “daca ma mai suna o singura data la o ora atat de porno, ii intind matele prin tata casa aia in care sta..”
———-

- e 4 dimineata, in pula mea… 4. 4 dimineata! e a treia oara cand ma suni in toiul noptii si nu imi spui nimic. imi gafai in telefon, imi stii numele, ma chemi la adresa asta, …, sa ce? de ce? pentru ce?
- e 4 dimineata. ha ha ha! e patru dimineata. patru dupa trei, patru dupa trei, patru dupa trei, ….., inaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinte de cinci.. ha ha ha. e patru dimineataaaaa.
….
jocul de-a nebunii intr-un apartament cu patru camere, la etajul patru din patru intr-o casa din centrul bucurestiului. era un apartament saracacios, cu mobila veche imbibata cu miros de tutun. era mult praf si multe jumatati de sticla de plastic prin toata casa(dar n-au legatura cu povestea mea). lumina era slaba, galbuie, palpainda, probabil instalatia era veche si undeva se facea un scurt. erau putine ferestre, si, deci, neaerisit, el statea in pat, cu un telefon si o scrumiera plina cu chistoace in pat, langa el. eu eram imbracat in costum, cu manusi de piele, aveam o cravata inscriptionata cu “psycho serial killer” . am scos din buzunarul intrior al sacoului o sticluta cu formol si o batista. ma uitam in oglinda cat peretele si ma vedeam ca intr-o scena de film clasic, alb-negru, in semiintuneric. i-am indesat batista in fata si-a adormit.
am scos din celalalt buzunar interior un bisturiu si un costum din nylon biodegradabil (green kill) ..
m-am gatit de festin si m-am urcat in pat peste ceea ce urma sa se transforme intr-o mare balta de materie organica. i-am legat mainile si picioarele de pat si am taiat. am taiat in forma de centura lata de 8 cm pielea groasa de pe abdomen, despicand-o ca o curea: o bucatica in dreapta, cealalta bucatica in stanga. nu conteaza care stanga si care dreapta, …, chiar nu conteaza. am gaurit fiecare capat de piele in doua locuri si am legat cate doua sfori in fiecare capat, sfori pe care le-am tras in jurul patului si le-am legat sub pat. i-am desfacut mainile si picioarele si am inceput sa tai. de data asta pe sub piele, pe sub rotula, in jurul urechilor, pe gat, sub-brat, incheieturi, scrot, pe sub unghii, in talpi, in palme, printre degete. ma ridicam si saream in jurul lui strigand din cand in cand: “e patru, patru dupa trei, patru dupa trei, inainte de cinci. patruuuu” si mai crestam 3 cm cu bisturiul, la nimereala din pielea lui… s-a trezit pe la jumatatea spectacolului si a inceput sa simta usturimea. s-a zvacnit o data dar l-au lasat puterile cand a simtit taietura de pe abdomen, iar eu am profitat de momentul lui de ezitare si am taiat de la stanga la dreapta exact pe bucata lasata descoperita de piele, facand astfel o impreunare al continutului lui cu camera imbibata de miros de tutun. i-am injectat adrenalina direct in inima si l-am crestat pe frunte. m-am ridicat si mi-am tras un scaun. mi-am aprins o tigara, si, picior peste picior, ma uitam cum se agita si cum incearca sa se ridice deslipindu-si pielea din jurul taliei(caci era legata de pat). il ustura si nu vedea foarte bine pentru ca ii taiasem deasupra ochiului si era imbibat in sange si tragea in toate partile stand in fund. eu nu scoteam niciun zgomot, fumam si imi contopeam starea cu miscarile fine si ondulate ale fumului…..
a reusit sa se desprinta de pat, lasand in urma lui doua bucati de piele si o balta de sange. abia isi tinea echilibrul. era in picioare, langa pat, cu fata la mine.. sau, ma rog, cu ce mai ramasese din fata lui. oricum, la mine. eu m-am dat cu scaunul un metru mai in spate, m-am asezat picior peste picior(celalalt picior), am tras adanc din tigara si am suflat fumul spre el. nu simtea fumul, doarece prin ultima crapatura ce i-am aplicat-o au inceput sa se verse matele. simtea ca se intampla ceva dar nu vedea. adrenalina ce-i inunda creierul il facea sa fie agitat, pe cand formolul de dinainte il molesea. impreuna il faceau sa fie foarte confuz. il ustura partea din spate de unde si-a desprins pielea cand s-a ridicat din pat, il dureau rotulele si simtea mancarimi in palme si in talpi.

—-

si, in fata mea, inainte sa ma ridic si sa sting tigara, a apucat cu mainile de intestin si le-a tras afara cazand in genunchi.

exista un loc numit “placere” …

… unde gri se contopete cu albastru si rezulta o spalaceala sinistra.. in care daca pui o soapta soptita in ceafa si o atingere metalica intre coaste se transforma in rosu. un rosu cald, aburind ce parca plange scurgandu-se printre degetele de la picioare si se imbiba in podeaua invechita… e vin.
exista un loc numit “placere”, departe de “fericire”, aproape de perfectiune… in capul fiecaruia.

————

n-am mai ucis pe nimeni, dar fumez din nou. m-a tentat un batran in parcul din centru, dar n-aveam nimic la mine cu care sa fac sa fie-ncantator…

incepe dixtractia .. ne vedem pe ecrane!

Aveau toti moaca aia idioata de “nu fa asta, fie-ti mila!”. Si eu ma uitam in ochii lor insetat de sange si ii loveam strangand din dinti. Si nu mai ramanea nimic din moaca lor, nici macar idiotenia. Si, nu stiu, parca idiotenia aia vizuala se transforma in miros, …, un miros idiot de prostie si deznadejde. Si imi parea rau. Nu de fapta, ci de faptul ca lovitura ce le lua apa trebuia sa ii invete minte, iar ei nu mai erau sa isi dea seama de asta. Imi aprindeam tigara si stergeam lama metalica clipind lin. Suflam fumul fara vreo ordine anume si deschideam mereu usa. Aruncam in spatele meu jumaatea de tigara si parca, aievea, vedeam camera plina de sange imbracata in negru, cu oglinzile acoperite ce sangerau si se contopeau cu carcasa calda inca. Dadeam din cap in semn de negare, zambeam si apsam butonul declansand prabusirea intregii cladiri peste camara micuta in care dupa cateva secunde nu mai mirosea nici macar a moarte. Mormant de beton si libertatea mea de a pasi in lume ca si cannd nimic nu s-ar fi intamplat. Bum! ..

Am 56 de ani. La multi ani mie!

vor cadea din ceruri ploi de foc… pentru ca dumnezeu e macelar

nu au sens cuvintele cand ceea ce faci te incrimineaza si te clasifica drept “rau”. cei din jur isi pierd din esenta cand se incurca in argumente si in loc de stari iti aduc in fata materiale si preconceptii. te superi si inchizi ochii in reluare privind de sus in jos pe diagonala in gol, .., zambesti fals si ii lasi inconjurati de parerea lor subiectiva despre “bine” si “rau”.
traim in sfere dictate de istorie. stabilim reguli dupa reguli mostenite fara sa punem la indoiala nasterea lor. ne abtinem sa pasim intr-o directie nedumeriti daca directia e ceva din noi sau ceva inventat de cei dinaintea noastra.

“.. si fa ceea ce iti vine a face. …si lupta pentru ce te face sa plutesti printre oamenii din jurul tau. ..si cauta sa imparti cu cei de care te leaga un sentiment cald, lucruri din suflet, nu lucruri impuse de obisnuinta unui sistem social depasit de spiritual.”
…
omenirea decade.. se prabuseste in balta de sange ce-i inconjoara. vad pe strada, in cartier, in oras, in tara, .., lume oameni care nu merita sa traiasca… din ce in ce mai multi. din ce in ce mai multe secrete ascunse sub chipurile lor imbatranite de jugul celor 10 ore de munca pe zi si de falsa impresie ca le presteaza pentru ei ci nu pentru oameni pe care nu ii cunosc si se imbogatesc pe spatele lor… decadenta, impiedicare si impotmolire in legi si reguli nevotate, nealese. lideri si imparati care se ridica unii peste altii dand impresia ca majoritatea i-au ales. si majoritatea suntem noi, toti, care stam cu balele pana la piept asteptand sa se intample ceva de bine. ei bine, nimic din ce vezi nu e real. painea pe care crezi ca o castigi e mai putin de jumatate din ce mananca cel ce-ti spune ce sa faci si infinit mai putin decat cel mai putin la care te poti gandi tu din ceea ce castiga liderul in care ai incredere.
suntem mincinosi si pacatosi. si raportul in minciuna se pastreaza la fel ca cel din castigul de mai sus…
si trist e ca intotdeauna, cei care cad suntem noi.

va doresc odihna in pace. sunteti morti de prea mult timp, iar eu, si cei ce au prostutul impuls de “a gandi” traim si ne dorim sa murim traind.

“va dam tot, va daruim daruri si aur. ……….si vom veni mai tarziu sa va luam inapoi inzecit” – dumnezeu

… zei ipocriti

.. Sa nu ucizi! – zice a 6-a porunca din ideologia bisericii romano-catolice
.. si cu cat trece mai mult timp, cu atat imi dau seama ca mereu moare cine nu trebuie…

George Carlin, respectele mele. sa se odihneasca unde si cum vrea el

diabolic

EDIT: pizda de reclama… stau si ma gandesc la asta in asteptarea carmenei queasy pe Calea Grivitei la numarul 395 unde isi plateste ea netu… si postez de pe telefonul mobil de-al dracu si de-ncapatanat, .., ca-l vad pe unu care se lauda cu noul lui nokia 398472873648237482743i … se umple lumea de cocalari cu net pe telefon. si nu e fun deloc..